Suveica Mamei Ruţa din Mândra ( Ţara Făgăraşului, Transilvania, România) este, se pare, "cea mai celebră suveică din lume după cea a Penelopei" - un obiect românesc, autentic, cu care se ţese pânza în război. Mama Ruţă era o femeie simplă, care şi-a dorit ca lemnul vechi (cu care a muncit toată viaţa ca să facă zestre pentru unul sau altul) să plece într-o călătorie iniţiatică pe mapamond, în locul ei. Să descopere lumi fascinante şi să le spună şi altora poveşti despre România frumoasă, despre firescul, rostul şi rânduiala neamului ăstuia al nostru, despre cum se ţes, la propriu şi la figurat, trăistuţele din Ţara Făgăraşului. "Avem o traistă mare pe sufletul nostru. Care trebuie să fie frumos ţesută. Cu aia mergem şi în vecini, şi la pretini şi la neamuri şi la nuntă şi la oraş şi… dincolo. Trebuie să fim foarte atenţi ce băgăm în ea. Să avem să lăsăm la toată lumea cîte ceva bun şi să ne mai rămâie şi de plătit vămile văzduhului când om pleca…” Mama Ruţă. În lungul, latul şi rotogolul pământului, sunt zeci de oameni care aşteaptă suveica, o plimbă, o dau de la unul la altul şi îi leagă câte o amintire, plus o poveste de drum şi fotografii pentru pagina ei de internet... Aceștia se numesc CĂLĂUZE. Povestea noastră este tot mai des catalogată drept "unul dintre cele mai duioase și interesante proiecte internaționale de călătorie" Proiectul poartă semnătura nepoatei Mamei Ruța, Alina Zară (Muzeul de Pânze şi Poveşti Mândra - atelierele Mândra Chic)


miercuri

MAMA Ruță - poveste omagiu


Bunica a fost, după părerea noastră, cea mai bună şi mai frumoasă femeie din lume... Mama nu se supără pe noi când spunem asta, deoarece i-a fost clar dintotdeauna că soacră-sa a ştiut mai bine cum să ne iubească "cel mai mult şi mai mult"! A murit într-un decembrie senin și a luat cu ea, așa cum se întâmplă în poveștile astea mari de dragoste, o părticică din sufletul nostru. Dar a știut mereu cum să ne crească sufletul în aşa fel încât să mai rămână suficient din el de fiecare dată când se mai rupe câte o bucăţică.
-

 La un moment dat de Sus, după ce n-a mai fost și noi ne-am apucat să scotocim, cu dor, prin lada ei de zestre, am găsit într-o trăistuţă cu baieri verzi o Suveică veche, cu care ţesuse zeci de ani la rând toată zestrea noastră și a întregului ei neam din Țara Făgărașului. Suveica a fost elementul simbolistic care a țesut în memoria noastră toate poveștile copilăriei. Războiul era principalul element din camera bunicii. Lângă el am învățat ani în șir pentru școală și viață. Am învățat matematică numărând iţele, puişorii din desenul ce descifra modelul ţesăturii şi drumurile firelor. La fizică analizam forța de frecare a firelor, mecanismele care puneau în funcție războiul, iar la muzică ascultam ritmul bătăii în urzeală și a iepelor la călcătură... Într-o zi, într-un mix de istorie, psihologie și geografie, ne-am pus fiecare câte o dorință. Bunica ne-a spus că i-ar plăcea ca suveica ei să vadă țara și lumea în lung şi-n lat (ca să descopere toată omenirea cât e de harnică bucata asta de lemn și tot ce reprezintă ea şi care e rostul lucrurilor pe aici. În același timp, să descopere și suveica lumea, cu tot ce e dincolo de granița satului și a comunității ei...) Iar noi ne-am dorit atunci câte o păpuşă mare, de pluş, roşie, cu picioare lungi. Şi-am avut-o. Fiecare câte una.


------

Nu mai ai ce face prea multe pentru bătrânii tăi când se duc.  Le înrămezi fotografii vechi, le păstrezi cu sfinţenie lucrurile, le aprinzi câte o lumânare, te rogi pentru ei, le mulțumești... și îi iubeşti până la sfârşit.


Într-o zi, mai târziu, ne-am hotărât că mai putem face ceva pentru Mama Ruță. Ceva la schimb pentru păpuşa roşie, anii în care ne-a iubit cel mai frumos, prăjiturile pe care ni le aducea de la nunți fărâmițate în batistă şi bucata mare de suflet pe care ne-a  lăsat-o: să-i împlinim dorinţa de a plimba suveica pe tot Pământul. Oameni dragi nouă, cunoscuți sau mai puțin cunoscuți, o iau acum cu ei prin toată lumea, pentru a împlini o dorinţă vie a unei bunici veșnice, care le veghează de sus drumul şi se bucură de fiecare poveste în parte. Povestea noastră omagiu a ajuns să fie supranumită în presă "unul dintre cele mai duioase proiecte internaționale de călătorie" - are aproape 1 milion de km în portofoliu și mii de oameni care s-au intersectat cu ea într-n fel sau altul! Și, mai mult, avem chiar și un atelier-șezătoare, Mândra Chic, în care creăm zestre contemporană inspirată din piesele pe care le-a lucrat ea cu atâta migală, dichis și dragoste. Și, peste toate, i-am adunat toate poveștile într-un Muzeu.






Din când în când Mama Ruță ne mai apare în vis. Stă în carul tras de boi cu care mai pleca prin "lumea din jurul casei", face ghem o mare de fire colorate și nu zice nimic. Dar zâmbește frumos, a veșnicie și bucurie! Între timp, suveica ei se plimbă nestingherită prin lume, lăsând moștenire o poveste pentru o altă veșnicie: a noastră, a tuturor celor care ne petrecem cu ea pe undeva, fie chiar și numai aici, pe blogul ei de călătorie! Pe Mama Ruță, zestrea și poveștile ei, plus o mulțime de fotografii cu deja celebra Suveică ce călătorește prin lume, o găsiți acasă la ea, la Muzeul de Pânze și Povești din Mândra


 MAMĂ, mulțumim pentru tot! 
Alina.